Projective Metaphor and Hermeneutics in Unification Therapy

Mădălina Voicu PhD student, Psychologist

Bucharest, Romania

Email Website

A PhD Thesis Proposal by Mădălina Voicu (Coordinator: Prof. Iolanda Mitrofan)

Projective Metaphor and Hermeneutics in Unification Therapy (U.T.) – Therapeutic and Diagnostic Interferences and Confluences, Faculty of Psychology and Educational Sciences, University of Bucharest.


The abstract of this thesis proposal (which includes the study of OH Cards used for therapeutic purposes) is quoted here in English (then in Romanian):
One of the specific aspects in the holistic experiential approach called Unification Therapy (U.T.) is the simultaneity of the diagnosis and therapeutic process, through an active, conscious and highly personalized participation of the clients, through “pretexts”, exploratory exercises, and challenging projective situations, based on the power of expression of alternative symbolic, creative languages (both bodily and verbal) (see Iolanda Mitrofan, 2000, 2004).

Experiential diagnosis is a dynamic diagnosis, which observes the transforming waves, the integrations and the accumulations along one’s personal development, not only in individual therapy, but also in a process of group unifying optimization. Thus, it allows the progressive, comparative evaluation of each client with himself, and it can be realized through projective situations as well – exercises, games and symbolic expressions that use the metaphoric sides of alternative languages (on a bodily level – through breathing, movement, dance, melo-rhythm; on a creative level – plastic, musical improvisation, visual arts, dramatization; constructive creative improvisation using natural elements etc.) (see Mitrofan, 2004).

Not only the “reading” and the use or activation of symbolic bodily language are part of experiential diagnosis and Unification Therapy, but also the challenge, decoding and becoming aware of oneself through projective situations, by means of role-play, creative graphic, visual, melo-rhythmic, constructive, metaphoric expressions, or by means of fractals and photographs (which may be ambiguous or suggest a theme), films and masks or various objects that may stand as a projection screen.

The use of alternative universal languages, especially those of creative expression, is the methodological basis, not only in permanent diagnostic evaluation, but also in challenging, exploring, self-analysis and therapeutic change.

The metaphor reunites the level of consonant bodily, emotional, cognitive and behavioral experiences, from past and present, by making them fluid and restructuring their sense and signification in an enriching or reparatory manner. These planes stand for symbolic matrices of information processing, and for the channeling of energies in personal development, by setting a certain trajectory, objectives, and specific behaviors and activating and stimulating personalized resources in order to achieve the potential each individual has.

Thus, at the level of the Ego (of identity and roles), one can talk about self restructuring matrices, while at the level of developmental dynamics and life scripts, one can refer to evolving symbolic matrix clusters – life trajectory, with trans-generational connections on the time axis (Mitrofan, Voicu, 2009). If symbolic matrices are structural, matrix clusters are functional, being connected to evolution and development; it is about roles (matrices) and the way in which they are enacted on the scene of life (clusters), and also about the structure involved in order to maintain daily functioning. Both matrices and clusters are holistically interconnected on the axis of time, having self-regenerating and self-transforming abilities. The therapeutic process gains access to them and brings them back into the present, in the “here and now”, by working on and through therapeutic re-connections. Thus, the process of personal development projects itself on a healthy direction.

There are two methodological reference points in the language of “informatics” which is used by the Unification Therapy:
– the identification of the soft of the client and its symbolic codes (the language with which he works: symbolic matrices and matrix clusters);
– the introduction of a patch (“a positive virus”) in order to modify and re-write this language. The modeling of symbolic matrices and matrix clusters is also necessary, and not just their identification, as we find ourselves in the midst of a therapeutic work. The patch (“the vaccine”) aims to help the therapist restructure the client’s soft to the client’s advantage. Yet one cannot radically modify this soft, one must work with its elements (in the natural language of the client), with his specific matrices, that have been externalized with the aid of psychotherapeutic work techniques (Mitrofan, Voicu, 2009).

The patch itself belongs to the client, being activated by his self re-signifying latencies, which are meant to change his perspective on his own experiences in a positive manner. The therapeutic effect would be a healthy reprocessing which is the equivalent of a psycho-informational “immunity growth” or of a harmonizing (unblocking) “virus cleaning”.

The first stage of a therapeutic work (the challenge) is part of a whole process. Personal creative expressions, projective plates and words represent the access key (see the soft-maker) and they are important in the first stage; what follows is the conscious integration, the modification and support of self-development processes, according to the client’s manner. Yet it is very important how we “open up” the personal experiential universe. Symbolic work melts away resistances and activates one’s healing creativity (Mitrofan, Voicu, 2009).

In U.T., the therapist can offer the client a method, a challenging pretext; he can accompany him in his becoming aware of the experiences brought into present, here and now, and he, the client, creates a new image, as with a kaleidoscope, a new settling of parts, which is, this time, healthier, more creative, and which welcomes his life purpose and the resources with which he works. He accepts himself, and he changes his perspective about himself, the others, his life and his aims.

In preliminary studies on personal development groups (Voicu, 2005) the hypothesis were totally confirmed: 1) the Marbrook plates and the Raman sets of images and words (OH cards), as a projective-provocative tool, were facilitating the therapeutic labor of self-knowing and self-disclosure, with the purpose of creative self-transformation; 2) the plates elements which are meaningful for the participants correlated the symbolism of forms and colors, as well as of the four fundamental elements (Air-Water, Fire-Earth) and implicitly of the four basic roles (Maternal-Paternal, Feminine-Masculine) (see Iolanda Mitrofan, 2000, 2004).

The general objective of the present research is to shape a work methodology that will facilitate the self-disclosure, self-knowing and personal growth labor. The specific objectives are aiming the substantiation of the new kind of psychodiagnosis, named experiential diagnosis, symbolically and projectively mediated, and also the substantiation and validation of the unifying therapeutic model in the process of personal development and of the creative-adaptive restructuring of scripts. (See also the theoretical and practical objectives.)

Therefore, an original methodological contribution is Imago-genogram (see Voicu, in Mitrofan, Godeanu, Godeanu, 2009, p. 139-140) [click here for information about a workshop on this topic], which can be done using structured images such as OH (especially sets OH, Persona, Personita, Claro, Cope) – they are used for therapeutical purposes, as challenge and projective pretext, highlighting the client’s internal restructuring. But one can also use various other projective means, such as photographs of human faces, cut-outs from magazines, client’s real family pictures, even faces drawn by the client himself etc. – what matters is the process, the resulting structures and the patterns revealed by them, the dynamic of the transgenerational analysis process (Mitrofan, Stoica, 2005) through Imago-genogram.

Key-words: unifying personal development; experiential diagnosis; symbolical self-restructuring matrices; matricial symbolical evolutive clusters.

Abstract în limba română [Abstract in Romanian]

Unul dintre aspectele specifice în abordarea holistică experienţială denumită Terapia Unificării (T.U.) este simultaneitatea demersului diagnostic şi terapeutic, printr-o participare activă, conştientă şi înalt personalizată a clienţilor, prin intermediulpretextelor”, exerciţiilor exploratorii şi situaţiilor proiective provocatoare, bazate pe puterea de expresie a limbajelor alternative simbolice, creatoare (corporale şi verbale) (vezi Iolanda Mitrofan, 2000, 2004).

Diagnosticul experienţial este un diagnostic dinamic, care respectă meandrele transformatoare, integrările şi acumulările pe parcursul dezvoltării personale, atât într-o terapie individuală, cât şi într-un proces de optimizare unificatoare în grup. Din acest motiv el permite evaluarea progresivă, comparativă, a fiecărui client cu el însuşi şi se poate realiza inclusiv prin intermediul unor situaţii proiective – exerciţii, jocuri şi expresii simbolice care utilizează valenţele metaforice ale limbajelor alternative (la nivel corporal – prin respiraţie, mişcare, dans, meloritm; la nivel creativ – improvizaţie plastică, muzicală, arte vizuale, dramatizare; improvizaţie creatoare constructivă cu elemente naturale etc.) (vezi Mitrofan, 2004).

Nu numai „lectura” şi utilizarea sau activarea limbajului simbolic corporal fac parte integrantă din diagnosticul experienţial şi Terapia Unificării, ci şi provocarea, decodificarea şi conştientizarea prin intermediul altor situaţii proiective, angajând jocul de rol, expresia creatoare plastică, vizuală, melo-ritmică, constructivă, metaforică, utilizarea fractalilor şi a fotografiilor (ambigue sau inductive tematic), a filmului, precum şi a măştilor sau a obiectelor diverse care pot folosi ca ecran de proiecţie.

Utilizarea limbajelor alternative universale, de expresie creatoare în special, constituie baza metodologică, atât de evaluare diagnostică permanentă, cât şi de provocare, explorare, autoanaliză şi schimbare terapeutică.

Metafora reuneşte planurile experienţelor corporale, emoţionale, cognitive şi comportamentale consonante din trecut şi prezent, fluidizându-le şi restructurându-le sensul şi semnificaţiile, îmbogăţitor sau reparator. Aceste planuri reprezintă matrici simbolice de procesare a informaţiilor şi de canalizare a energiilor în dezvoltarea personală, imprimând un anumit traiect, scopuri şi comportamente specifice şi activând şi stimulând resurse personalizate în realizarea potenţialului fiecărui individ.

Aşadar, la nivelul Eului (al identităţii şi rolurilor) vorbim de matrici simbolice autorestructurative, în timp ce la nivelul dinamicii dezvoltării şi al scenariilor de viaţă ne referim la clusteri matriciali simbolici evolutivi – traiectoria de viaţă, cu conexiuni transgeneraţionale pe axa timpului (Mitrofan, Voicu, 2009). Dacă matricile simbolice sunt structurale, clusterii matriciali sunt funcţionali, legaţi de evoluţie şi dezvoltare; este vorba de roluri (matrici) şi de felul în care sunt jucate pe scena vieţii (clusteri), de structura pusă în joc pentru a funcţiona în viaţa de zi cu zi. Atât matricile, cât şi clusterii sunt interconectaţi holistic pe axa timpului, având capacităţi autoregenerative şi autotransformatoare. Procesul terapeutic le accesează însă şi le readuce în prezent, „aici şi acum”, operând asupra şi prin intermediul lor re-conectări terapeutice. Astfel, procesul dezvoltării personale se auto-propulsează pe o direcţie sanogenă.

În limbajul „informatic” al Terapiei Unificării, două repere metodologice sunt importante:

– identificarea softului clientului şi a codurilor simbolice (limbajul după care funcţionează el: matrici simbolice şi clusteri matriciali);
– introducerea echivalentului unui patch („virus pozitiv”) pentru a modifica, rescrie acest limbaj. Este necesară şi modelarea matricilor simbolice şi a clusterilor matriciali, nu doar identificarea lor, pentru că ne situăm în contextul unui travaliu terapeutic. Patch-ul („vaccinul”) este menit să ajute terapeutul să restructureze în favoarea clientului softul de care dispune. Dar nu se poate modifica radical acest soft, ci trebuie să se lucreze cu elementele lui (în limbajul natural al clientului), cu matricile sale specifice, externalizate prin tehnici de lucru psihoterapeutic (Mitrofan, Voicu, 2009).

Patch-ul însuşi îi aparţine clientului, fiind activat din latenţele sale autoresemnificante, menite să schimbe perspectiva asupra propriilor experienţe în sens pozitiv. Efectul terapeutic ar putea fi o reprocesare sanogenă, echivalentul unei „creşteri a imunităţii” psiho-informaţionale sau al unei „devirusări” armonizatoare (deblocante).

Prima etapă a unui travaliu terapeutic (provocarea) este parte dintr-un proces. Expresiile creative personale, planşele proiective şi cuvintele reprezintă cheia de acces (vezi softistul), sunt importante în prima etapă; urmează integrarea în planul conştientului, modificarea şi sprijinirea proceselor de autodezvoltare în maniera clientului. Dar e foarte important cum „deschidem” universul experienţial personal. Lucrul simbolic topeşte rezistenţele şi activează creativitatea de tip autovindecător (Mitrofan, Voicu, 2009).

În T.U. terapeutul poate să îi ofere din afară clientului un mijloc, un pretext provocativ, îl poate însoţi în conştientizarea experienţelor aduse în prezent, aici şi acum, iar el, clientul, produce ca la caleidoscop o nouă imagine, o nouă aşezare a bucăţilor componente, de data aceasta mai sănătoasă, mai creativă, care să vină în întâmpinarea sensului vieţii lui şi a resurselor cu care operează. El se acceptă şi îşi schimbă perspectiva asupra sieşi, a altora, a vieţii şi a scopurilor sale.

În studii preliminare pe grupuri de dezvoltare şi optimizare personală (Voicu, 2005) ipotezele s-au confirmat integral: 1)planşele Marbrook şi seturile de imagini şi cuvinte Raman (cardurile OH), ca instrument proiectiv-provocator, facilitează travaliul terapeutic de autocunoaştere şi autodezvăluire, cu scopul autotransformării creatoare; 2) elementele din planşe/imagini pe care participanţii le-au găsit ca fiind semnificative au corelat cu simbolistica formelor şi culorilor, cu a celor patru elemente fundamentale (Apă-Aer, Foc-Pământ) şi implicit a celor patru roluri de bază (Matern-Patern, Feminin-Masculin) (vezi Iolanda Mitrofan, 2000, 2004).

Obiectivul general al cercetării de faţă îl reprezintă conturarea unei metodologii de lucru care să faciliteze travaliul de autodezvăluire, autocunoaştere şi maturizare personală. Obiectivele specifice vizează fundamentarea noului tip de psihodiagnostic, numit diagnostic experienţial, mediat simbolic şi proiectiv, precum şi fundamentarea şi validarea modelului terapeutic unificator în procesul dezvoltării personale şi al restructurării creativ-adaptative a scenariilor de viaţă. (Vezi şi obiectivele teoretice şi practice.)

Astfel, o contribuție metodologică originală o reprezintă Imagogenograma (vezi Voicu, în Mitrofan, Godeanu, Godeanu, 2009, pg. 139-140) [link la workshop], ce se poate realiza plecând de la imagini structurate gen OH (mai ales seturile OH, Persona, Personita, Claro, Cope) – acestea sunt folosite în scopuri terapeutice, ca provocare și pretext proiectiv, ca suport de evidențiere a restructurării interioare a clientului. Se pot folosi însă și diverse alte mijloace proiective, gen fotografii cu chipuri umane, poze cu oameni decupate din reviste, fotografii din familia reală a clientului, chiar chipuri desenate de acesta etc. – ceea ce contează este procesul, structurile create și pattern-urile evidențiate de acestea, dinamica demersului de analiză transgenerațională (Mitrofan, Stoica, 2005) prin intermediul Imagogenogramei.

Cuvinte cheie: dezvoltare personală unificatoare; diagnostic experienţial; matrici simbolice autorestructurative; clusteri matriciali simbolici evolutivi.

Bibliografie selectivă [Selected Bibliography]

  • Marbrook, Suzanne (2000), „MEDITATIONS FOR TRANQUILLITY: A Practical Guide to Spiritual First Aid”, Cassell
  • Mitrofan, Iolanda (2004), „Terapia Unificării (Abordare holistică a dezvoltării şi a transformării umane)” (“Unification Therapy (A holistic approach to human development and transformation)”), Editura SPER, Bucureşti
  • Mitrofan, Iolanda, coord. (2000), „Orientarea experienţială în psihoterapie – dezvoltare personală, interpersonală, transpersonală” (“The experiential orientation in psychotherapy – personal, inter-personal and trans-personal development”), Editura SPER, Bucureşti
  • Mitrofan, Iolanda, coord., Godeanu, Cristina-Denisa, Godeanu, Alin-Sebastian (2009), „Vocabularul analizei transgeneraţionale” (“Trans-generational analysis vocabulary”) (pg. 139 – 140: Voicu, Mădălina: Imagogenogram, E.: Imagogenogram – F.: Imagogénogramme), Ed. SPER, Bucureşti
  • Mitrofan, Iolanda, Stoica, Denisa Cristina (2005), „Analiza transgeneraţională în Terapia Unificării: o nouă abordare experienţială a familiei” (“Trans-generational analysis in Unification Therapy: a new experiential approach of the family”), Editura SPER, Bucureşti
  • Mitrofan, Iolanda, Voicu, Mădălina (2009), „Matrici simbolice autorestructurative şi clusteri matriciali simbolici evolutivi – inovaţii conceptuale” (“Symbolic self-restructuring matrices and evolving symbolic matrix clusters – conceptual innovations”), Revista de Psihoterapie Experienţială (Journal of Experiential Psychotherapy) nr. 45, martie 2009, p. 3 – 14, Editura SPER, Bucureşti
  • Voicu (Cîmpeanu-Ştefănescu), Mădălina (2005), „Suportul meditativ ca modalitate de diagnoză experienţială în grupul de dezvoltare personală” (“Meditative support as means of experiential diagnosis in the personal development group”), Revista de Psihoterapie Experienţială (Journal of Experiential Psychotherapy) nr. 28 – 29, martie 2005, p. 4 – 11, Editura SPER, Bucureşti

Mădălina Voicu is a PhD student, psychologist (MA), UEP psychotherapist and counselor (specialist), trainer under supervision at SPER Institute, specializing in transgenerational analysis, projective techniques and analysis with creative support; practice in personal development (individual and in group), associated competence in Reichian analysis.